Creatorul de iluzii
Dragos Buhagiar crede ca un decor este suma senzatiilor si obligatiilor artistului din acel moment. Are in CV scenografia si/sau costumele pentru zeci de piese de teatru si film, decoruri de televiziune, stilism, evenimente, design de lumini, sute de clipuri publicitare, videoclipuri. Si lista ramane deschisa, pentru ca are 43 de ani si imaginatie pentru 43 de vieti.
E casa o scena personala?
Casa e un loc pe care trebuie sa-l asterni strict pentru tine si nu pentru a-l arata. Daca intervine vanitatea etalarii, risti sa fie un loc incomod, folositor doar pentru a te da mare. Scena, pe de alta parte, e un loc care trebuie sa spuna o poveste si se foloseste de cu totul alte mijloace.
Casa e un spatiu pe pamant, scena e undeva mai sus, in aer. Trasatura comuna ar fi ca e o tampenie sa aplici termenul "trendy" cand le creezi. Diferenta: acasa trebuie sa functioneze tevile, pe scena - metaforele.
Interactiunea actorului cu decorul determina cumva aparitia unor piese de mobilier interactive? Te-ai gandit vreodata sa creezi mobila care sa ajunga in casele oamenilor?
Nu stiu ce inseamna "piese de moibilier interactive", stiu in schimb ce inseamna "obiecte vii" care, in relatie cu actorul, pot deveni mai mult decat par la prima vedere. Vezi Hamletul de la Sibiu, unde doua fotolii puse fata in fata devin o cada, doua scaune tapitate puse unul in continuarea celuilalt devin sicriu, o canapea intoarsa cu spatele devine un alt model de sicriu.
Am creat mobila care a ajuns in casele oamenilor, inclusiv in a mea. Nu stiu cat de "interactiva" era, dar era eficienta si estetica. Exista spectatori care si-au dorit elemente din decorurile mele la ei acasa si, in cele din urma, le-au imitat intr-un fel sau altul, cu sau fara ajutorul meu.
Click pe fotografie pentru a vedea imaginea marita!
Hamlet, Teatrului National din Sibiu
|
Jocul de-a adevarul, Teatrul Metropolis
|
Alchimistul, Teatrul Odeon
|
Burghezul gentilom, Teatrul National din Bucuresti
|
Decorurile create de tine nu seamana niciodata intre ele: surprinzi, schimbi. Crezi ca schimbatul mobilei acasa, cu o frecventa mare, e semn de instabilitate psihica sau doar adaptare la un nou "spectacol"?
Eu nu-mi schimb mobila in propria casa cu o frecventa mare. Nu consider casa o expozitie. La mine in casa intra putini oameni, exclusiv prieteni. Casa mea nu e loc de socializare, reprezentare, filmari sau sedinte foto. Stau bine cu psihicul si cu egoul.
Cat despre decorurile create de mine, e firesc sa nu semene intre ele, deoarece sunt povesti diferite, spuse de regizori diferiti, care au pareri diverse despre oameni si viata. Eu, cand fac scenografie, nu ma ocup de mine, ci de ce trebuie spus.
|
